Interesul Statelor Unite pentru Groenlanda a revenit în centrul dezbaterilor internaționale după ce președintele american Donald Trump a afirmat în repetate rânduri că Washingtonul are nevoie de control asupra insulei pentru a-și proteja securitatea națională și interesele strategice din Arctica.
Poziția exprimată de liderul Donald Trump a fost respinsă ferm atât de europenii NATO, cât și de autoritățile daneze din Groenlanda, însă subiectul scoate la lumină o competiție geopolitică tot mai accentuată într-o regiune-cheie a lumii.
Groenlanda este un teritoriu autonom din cadrul Regatul Danemarcei, cu propriul guvern și propriul parlament. Insula se întinde pe aproximativ 836.000 de mile pătrate, mare parte din suprafață fiind acoperită de calota glaciară, și are o populație de aproximativ 60.000 de locuitori. Din punct de vedere geografic, poziția sa între America de Nord, Europa și Rusia îi conferă o importanță strategică deosebită, mai ales în contextul schimbărilor climatice și al competiției dintre marile puteri.
O poziție strategică într-o Arctica tot mai disputată
Donald Trump a justificat interesul Statelor Unite pentru Groenlanda prin prisma securității naționale și a prezenței tot mai active a altor puteri în regiune.
„Este atât de strategică în acest moment”, le-a spus președintele american reporterilor pe 4 ianuarie. „Groenlanda este plină de nave rusești și chinezești peste tot… Avem nevoie de Groenlanda din punct de vedere al securității naționale, iar Danemarca nu va putea să facă față”.
Această poziție reflectă îngrijorările Washingtonului legate de activitățile Rusiei și Chinei în Arctica, o zonă care, timp de decenii, a fost relativ izolată. Odată cu topirea gheții marine, regiunea a devenit accesibilă nu doar pentru navigație, ci și pentru activități economice și militare.
Frank Sejersen, profesor asociat la Universitatea din Copenhaga, a explicat amploarea mizei strategice.
„Americanii au un interes puternic în a supraveghea activitățile țărilor străine în Groenlanda, deoarece aceasta este un activ de securitate atât de important pentru statele externe, iar din acest motiv orice investiție sau activitate, din perspectiva americană, poate fi percepută ca o amenințare la adresa securității”, a declarat acesta.
Pe teritoriul Groenlandei se află și cea mai nordică bază militară a Statelor Unite, Pituffik Space Base, cunoscută anterior sub numele de Thule Air Base. Prezența americană permanentă datează din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și nu a fost abandonată niciodată.
Ruta maritimă care schimbă regulile comerțului global
Un alt element esențial al interesului american este deschiderea unor noi rute maritime în Arctica. Topirea gheții din jurul Groenlandei a creat oportunități sporite pentru utilizarea rutei maritime nordice, care le permite navelor să reducă semnificativ distanța dintre Europa și Asia.
Această rută, care în trecut era accesibilă doar în lunile de vară, începe să fie folosită pe perioade tot mai lungi ale anului. În februarie 2021, o navă comercială rusească, asistată de un spărgător de gheață, a traversat ruta chiar și în timpul iernii, un moment considerat simbolic pentru schimbarea echilibrului maritim în regiune.
Pentru Statele Unite și aliații săi, controlul sau monitorizarea acestui culoar maritim are implicații economice directe, dar și consecințe strategice, întrucât ruta poate deveni un element central al comerțului global în următoarele decenii.
Resursele subterane ale Groenlandei și competiția pentru minerale critice
Pe lângă poziția geografică și rutele maritime, Groenlanda atrage atenția prin bogățiile sale naturale. Insula deține rezerve de petrol, gaze naturale și, mai ales, minerale critice extrem de căutate pe piețele globale.
Jose W. Fernandez, subsecretar de stat al SUA pentru creștere economică, energie și mediu, a subliniat potențialul neexploatat al insulei la un eveniment al Minerals Security Partnership desfășurat în Groenlanda, în noiembrie 2024.
„Aceste resurse minerale au fost doar ușor explorate și dezvoltate”, a declarat oficialul american.
Un raport din 2023 arată că Groenlanda ar putea avea rezerve semnificative de până la 31 de tipuri de minerale, inclusiv litiu și grafit, esențiale pentru producția de baterii destinate vehiculelor electrice și pentru numeroase tehnologii moderne. În prezent, producția globală de litiu este dominată de Australia, Chile și China, iar China asigură aproximativ 65% din producția mondială de grafit.
Insula ar putea furniza și cantități importante de pământuri rare, precum neodimul, utilizat la fabricarea magneților pentru motoare electrice. China produce în prezent aproximativ 70% din pământurile rare la nivel mondial, iar cererea continuă să crească pe fondul dezvoltării tehnologice accelerate.
Totuși, exploatarea acestor resurse se confruntă cu obstacole majore, de la costuri ridicate și infrastructură limitată până la opoziția comunităților locale și preocupările legate de protecția mediului.
Războiul sondajelor
În pofida interesului manifestat de Washington, prim-ministrul Groenlandei, politicianul danez Jens-Frederik Nielsen, a declarat că autoritățile locale își doresc relații bune cu SUA, dar nu iau în calcul o schimbare de suveranitate. „Nu cred că ar putea exista o preluare a țării peste noapte, motiv pentru care insistăm că ne dorim o cooperare bună”, a spus acesta.
Iar un sondaj realizat de Verian cu un an în urmă, la comanda uniui ziar din Danemarca, arăta că 85% dintre groenlandezi nu ar dori să facă parte din Statele Unite.
Pe de altă parte, un sondaj realizat de Patriot Polling, tot în ianuarie anul trecut, arăta că 57,3% dintre respondenți aprobau ideea ca Groenlanda să devină parte a SUA. Doar 37,4% au dezaprobat potențiala achiziție, în acest sondaj, și 5,3% au declarat că sunt nehotărâți în privința acestei mișcări.
Un trecut istoric care explică prezentul
Groenlanda a fost colonizată de Danemarca la începutul secolului al XVIII-lea, la câteva sute de ani după ce vikingii ajunseseră pe insulă. Prezența americană a început în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când ambasadorul danez în SUA, Henrik Kauffmann, a refuzat să se supună guvernării naziste a Danemarcei și a permis instalarea forțelor americane.
După eliberarea Danemarcei în 1945, țara a continuat să administreze Groenlanda ca teritoriu colonial până în 1953, când insula a primit statutul de teritoriu semi-autonom. Statele Unite, însă, nu au părăsit niciodată baza militară de la Pituffik, păstrând o prezență strategică permanentă.